Sissi's Westie

Com. Meresti, nr. 677, 
jud. Harghita, Romania
 
sissi.kennel@gmail.com
tel: 0745171452

Harta:

http://westie.webgarden.ro/menu/contact-harta
free counters
widgeo.net

 
 

1. Cheile Varghisului si Pestera Mare de la Meresti

Cheile Varghisului se afla situate in apropierea localitatii Meresti, in judetul Harghita, in perimetrul Muntilor Persani.

Din satul Meresti, cheile aflandu-se la aproximativ 2 km.

Cheile Varghisului reprezinta una din cele mai impresionante rezervatii speologice si carstice din Romania, aici se afla un numar mare de pesteri, in jur de 50. Dintre acestea, cea mai importanta este cu siguranta Pestera Mare de la Meresti, una din cele mai lungi pesteri din Carpatii Orientali. Aceasta pestera este cunoscuta din secolul trecut starnind interesul turistilor in ciuda accesului mai dificil in ea. In chei se gasesc locuri de campare

In apropiere mai exista doua rezervatii naturale Parcul dendrologic Varghis si Poiana cu Narcise de la Varghis

Descriere.
Deschiderea peşterii, în formă de boltă arcuită, are o lărgime de 12 m şi o înălţime de 6 m, fiind orientată înspre nord-vest. Aici se observă resturi din zidul construit cândva de populaţia satelor din jur, care se refugia în peşteră pentru a se feri de năvălitori. La intrarea în peşteră conduce o scară de lemn.
În prezent lungimea sălilor şi galeriilor cartate însumează 1578 m (denivelare 60 m). Cele două galerii (Galeria Principală şi Galeria Secundară) sunt orientate de la sud-vest spre nord-est, fiind unite între ele prin Galeria de Legătură şi prin Sala Mare. Complexul de încăperi de la intrare prezintă o a doua legătură cu exteriorul prin fereastra suspendată deasupra văii la acelaşi nivel cu intrarea. Porţiunea cea mai profundă a peşterii în continuarea Galeriei Secundare se termină într-o săliţă, pe peretele căreia se prelinge continuu o peliculă de apă ce se acumulează intr-un bazin a cărui drenare nu s-a putut urmări. Cotlonul ascendent ce urcă din săliţă reprezintă porţiunea terminală a peşterii, cu o denivelare de 26 m faţă de intrare. Majoritatea denivelărilor întâlnite însă pe parcursul galleriilor se datoresc îngrămădirilor de blocuri prăbuşite.
Sala Mare, în care se poate pătrunde fie cu ajutorul unei scări fixată la extremitatea Galeriei Principale, fie parcurgând târâş cotlonul (ascendent ce porneşte din Galeria Secundară, reprezintă partea cea mai interesantă şi impresionantă a peşterii. Această sală s-a format la întâlnirea diaclazei sud-est-nord-vest cu suprafaţa de strat care în acest loc este perfect verticală, prilejuind dislocarea blocurilor. Dimensiunile sălii - 40/60 m - cu blocuri împrăştiate haotic pe podea, reprezintă un aspect unic, din acest punct de vedere. Interesante sunt concreţiunile în formă de scurgeri de pe suprafeţele verticale ale blocurilor de lângă peretele vestic al sălii şi formaţiunile cu aspect de ciuipercă de pe blocurile din colţul sud-vestic. Deşi peştera este cunoscută şi vizitată dki timpuri îndepărtate, iar prospecţiuni publicate au început să apairă încă din secolul XVIII, prima explorare a aicestei săli s-a efectuat în 1957.
Interesul pentru Peştera Mare de la Mereşti a crescut mult în urma săpăturilor efectuate în depozitele de umplutură de pe traiectul sălilor şi galeriilor, depozite bogate în fosfaţi şi ehiropterit, care au făcut şi obiectivul unor explorări. Din aceste depozite s-au scos la iveală şi resturi scheletice - de mamifere cuaternare (Maria Mottl, 1943).
Fauna actuală este constituită din colonii de lilieci (miotişi şi miniopteri) şi din numeroase specii de nevertebrate guanobii. În Sala Mare este greu de lucrat în lunile de vară din cauza numărului imens de diptere aparţinând muştei de guano (Thelida atricornis).

 

Sinonimii. Peştera nr. 14 din Cheile Vârghişului, Peştera de la Hamorod-Almas.

 

Date istorice.

Peştera Mare de la Mereşti face parte dintre acelea despre care s-a scris încă din primele timpuri ale speologiei. Prima menţiune scrisă a rămas de la J. Fridvalsky (1767). O schiţă parţială a fost efectuată de L Fekete (1835). Importante sunt cercetările lui O. Balazs (1868), F. Podek (1911), Val. Puşcariu (1929), H. Ferenk şi I. Karoly (1938), Măria Moţul (1943). În 1963 apare Studiul monografic al complexului carstic din Defileul Vârghişului de T. Orghidan şi Margareta Dumitrescu.

 

Condiţii de vizitare.

Echipament obişnuit explorărilor în mediul subteran fără curs de apă şi cu încăperi relativ uşor de parcurs.

 

Asezare:

Cheile Vârghişului reprezintă unul dintre cele miai pitoreşti şi interesante fenomene carstice de la noi din ţară. Apa Vârghişului, al cărui izvor se află în masivul Harghita, a tăiat blocul de calcare mezozoice Merehesa-Mereşti, dezvoltat în direcţia est-vest la extremitatea nordică a Munţilor Persani, dând naştere acestor chei de aproximativ 3 km. Talvegul actual al Văii Vârghişului în chei se găseşte la 600 m altitudine, iar peştera este săpată în peretele abrupt cunoscut sub numele de Stânca Minunilor, de pe malul stâng al apei, cam în dreptul podului nr. 11. Diferenţa de nivel dintre talveg şi intrarea în peşteră este de 13 m.

 

Acces:
Pentru a se ajunge în chei se pot aborda 2 căi de acces : prin Mereşti (6 km pe drum de căruţă până la intrarea în chei) şi prin Vârghiş (12 km până la ieşirea din chei). Deşi varianta prin Vârghiş reprezintă un drum mai lung, totuşi există o şosea care scuteşte trecerea prin apă în urma deteriorării numeroaselor poduri din chei în amonte de peşteră.
Posibilităţi de cazare numai în casele localnicilor.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one